vineri, 5 septembrie 2008

,,Insemnari de capatai” (,,Makura no sōshi” sau ,,Pillow book” asa cum a fost tradus titlul in momentul ecranizarii cartii) este, alaturi de vestitul ,,Genji monogatari” (,,Povestea lui Genji”) una dintre cele mai citite carti din literatura japoneza.
Desi opera nu poate fi incadrata intr-un gen anume - este parte jurnal, parte eseu, contine poezii, descrieri si enumerari simple de cuvinte-, este cea mai reprezentativa descriere a curtii imperiale din timpul Epocii de Aur din istoria Japoniei, si anume perioada 794-1183 cand capitala tarii se afla la Heian, Kyōto de astazi. Aceasta descriere este cu atat mai credibila cu cat Sei Shōnagon, a fost doamna de onoare a Imparatesei Sadako, sotia celui de-al saizeci si saselea suveran al Japoniei, Imparatul-copil Ichijō (,,shōnagon” inseamna ,,sfetnic mic”)
Continutul operei insa nu poate fi rezumat; Sei Shōnagon vorbeste despre tot: de la natura, la punctele de interes ale japonezilor, la calatorii, la relatiile de la curte, la preotii care in loc sa isi vada de ceremoniile lor aruncau priviri sirete in trasurile doamnelor, si pana la propriile ei ganduri( unele mai rusinoase pentru acea vreme, altele mai putin). Intr-un fragment adaugat dupa aparitia cartii in randul oamenilor, ea spune: ,,…insemnand toate ciudateniile si minunatiile cate mi-au trecut prin minte. Am ales tot ce mi-a placut in lume, tot ce mi-a parut mai frumos la oameni, am vorbit despre cantece si copaci, despre pasari si gaze”.
De mentionat este faptul ca Sei Shōnagon nu a vrut ca paginile scrise de ea sa fie citite de altcineva; a fost o intamplare nefericita dupa cum o considera ea, faptul ca i-au fost oarecum furate; din aceasta cauza, nu se poate vorbi in nici un fel despre cenzura anumitor idei, oricat de rusinoase sau sarcastice ar fi fost ele.
Desi aceste pagini au scandalizat pe cei care le-au citit atunci, ,,Insemnari de capatai” reprezinta o sursa de incredere pentru cei care vor sa-si aprofundeze cunostintele referitoare la poporul japonez, sau care sunt dimpotriva, numai curiosi in legatura cu acest popor considerat de multi ,,ciudat”.



















vineri, 29 august 2008

EDELWEISS


oder worüber ist die Rede... :)

joi, 14 august 2008

free hugs campaign


http://www.youtube.com/watch?v=vr3x_RRJdd4

nomen ist omen


Petru
(nume corespunzand gr. pétros si aram. kepha, cu intelesul de "piatra, stanca") se lamureste prin Evanghelie: "Iisus, privind la el [la Simon, fratele lui Andrei], i-a zis: Tu esti Simon, fiul Iona; tu te vei numi Chifa [Chefa] (ce se talcuieste: Petru)" (Ioan 1, 42; subl. n.). "Si Eu iti zic tie ca tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea, si portile iadului nu o vor birui" (Matei 16, 18 - loc invocat abuziv de catolici pentru fundamentarea "primatului papal", scaunul de la Roma fiind, prin traditie, "scaunul Sfantului Petru"). Fruntas al apostolilor (fiind cel mai in varsta dintre ei), Simon-Petru a fost martirizat sub imparatul Nero, pe colina Vaticanului, chiar in locul unde astazi se inalta marea bazilica San Pietro. La romani, Sf. Petru este prezent deopotriva in traditia folclorica (Sampetru) si in cea bisericeasca. Mostenit din latina populara in forma Chetru (Sanchetru, de la Sanctus Petrus), numele a fost reintrodus ulterior pe filiera greco-slava, formele lui romanesti cele mai raspandite fiind Petru, Patru si Petre (diminutive: Petrut, Patrut, Petrus, Patrus, Petrica, Petrisor etc.), cu femininul Petra (diminutive: Petruta, Patruta, Petrica s. a.). Numele mic Petru sta la originea multor nume de familie (dintre care unele au fost initial tot nume de botez: Petrea, Petrache, Patrascu etc.). Petroniu si Petronela (nume rare la noi, cu caracter neologic si livresc) n-au legatura etimologica cu numele grecesc al apostolului, ci provin din vechiul nume latin Petronius (de la petro, "berbec").

http://www.youtube.com/watch?v=LtNFQ7RJbaQ&feature=related

vineri, 25 iulie 2008

joi, 24 iulie 2008


http://www.youtube.com/watch?v=k9jYPtwCK4A&feature=related

Dezamblanzirea

(Nichita Stanescu )



De mult negru ma albisem
De mult soare ma-nnoptasem

De mult viu ma mult murisem

Din visare ma aflasem
Vino tu cu tine toata
Ca sa-ntruchipam o roata

Vino tu fara de tine

Ca sa fiu cu mine, mine

O rasai, rasai, rasai
Pe infernul meu, un rai

O ramai, ramai, ramai

Palma bate-mi-o in cui

Pe crucea de carne
Cand lumea adoarme.

the “w h ys”



and I wonder... there must be a reason
... why the sky is blue
... why the see is deep and the mountains high
... why the "world's a stage, and we are merely actors"
... why we are so small and so great, so fragile and so strong at the same time
... why the silence can be so deafening sometimes
... why we can be so easily blind and mute and deaf at the others' needs
... why we preech one thing, but practice the opposite
... why "one man's trash is another man's treasure"
... why little childrean are innocent