"Mama era marea mea poarta de trecere. Realitatea mi-era pe atunci impenetrabila ca un perete multicolor: obiectele, oamenii, casele, curtile, salcamii, strazile cunoscute, vazute aievea sau in vis erau desenate, in doua dimensiuni, pe zidul care ma-nconjura, sferic, de peste tot. Singura mama, incastrata si ea-n zid, in altorelief, cu zambetul ei chinuit si ochii caprui de taranca, era moale, era penetrabila, de parca zidul ar fi avut acolo o decalcifiere si in locul crustei concave de var s-ar fi ivit treptat o pielita ce putea fi sfasiata. Doar prin dreptul mamei se putea iesi, asa cum iesim, in clipa mortii, prin locul din crestet, dintre patru oase-mbinate, ce ramane moale atata vreme. Mama era translucida ca un zgarci prin care patrundea in sfera mea o lumina de dimineata."... really enjoyed the fragment :) ...
