Pe vremea aceea inca foile de hartie nu erau atat de albe, si literele curgeau frumos randuite cu inclinarea lor seismografica spre dreapta sau spre stanga - dupa ritmul lor intern, mereu capricios, ca un copil prea rasfatat ; iar busola pe care o tarai in fiecare zi se invartea cu un rost... era un ceas - busola cu care facusei senzatie printre colegele de la facultate (caci numai colege erau ... ).
Pe vremea aceea lumina de septembrie era calda si frunzele care cadeau, cadeau cu un rost, pentru ca exista cineva care sa le adune si sa le sorteze dupa culori si fome si marimi, cu rabdarea unui colectionar de timbre, sau de fluturi ce isi conserva cu grija micile cadavre ale unei pseudo-paduri pe duca - cea din chiar mijlocul orasului...
Pe vremea aceea pasul tau era inca departe si nu se putea auzi decat ecoul unor vremi demult apuse si totodata prezente in imediata apropiere, caci timpul povestii isi are ciclicitatea lui ritmica ...
Pe vremea aceea beam cafea la ibric, si bere la halba, fumam tigari ieftine si proaste, ne credeam prea-minunati ... prea-geniali ... prea-(ne)buni ... ne refugiam in coltul cel mai umbrit al salii de lectura sa ne luam la intrecere in aberatii cu artistii nebuni ai inceputului de secol XX ...
Pe vremea aceea mai aveam o mie de ani de trait si nici o umbra nu iti incununa privirile, caci priveai toti oamenii direct in fata ...
Pe vremea aceea rasul tau era molipsitor si din veselia ta se nastea veselia celor din jur...
