sâmbătă, 13 decembrie 2008

T.S. Eliot - "Little Gidding"



We shall not cease from exploration
And the end of all our exploring
Will be to arrive where we started
And know the place for the first time.

T.S. Eliot - "Little Gidding"
(the last of his Four Quartets)

sâmbătă, 15 noiembrie 2008


no man's land ...
deschide palma sa iti mai citesc o data soarta ...
sa leg si sa dezleg cat mai ordonat incalceala liniilor...
sa pot face din nod un fluture, din cruce un cui, din rascruce un zmeu ...
deschide palma sa iti mai vad o data soarta...
am ochii inchisi si tipatul meu e mut ...
mainile imi sunt legate si tu nu ma auzi ...
azi cerurile nu vor sa se deschida pentru noi!

vineri, 19 septembrie 2008


OSHO - ZECE PORUNCI

Mi-ai intrebat de cele Zece Porunci ale mele. E o problema dificila, deoarece eu sunt inpotriva oricaror fel de porunci. Totusi doar pentru amuzament, am scris:
1. Niciodata sa nu asculti ordinul altuia, daca el nu vine deasemenea si dinauntrul tau.
2. Nu exista Dumnezeu altul decat viata insasi.
3. Adevarul este in tine, nu il cauta in alta parte.
4. Dragostea este rugaciune.
5. A deveni ceva lipsit de insemnatate este usa spre adevar. Lipsa de insemnatate insasi este mijlocul, telul si realizarea.
6. Viata este acum si aici.
7. Traieste constient (treaz).
8. Nu inota – pluteste.
9. Mori in fiecare clipa asa incat sa fii altul nou in fiecare moment.
10. Nu cauta. Ceea ce este, este. Opreste-te si priveste.


OSHO

luni, 8 septembrie 2008

... de septembrie



Pe vremea aceea inca foile de hartie nu erau atat de albe, si literele curgeau frumos randuite cu inclinarea lor seismografica spre dreapta sau spre stanga - dupa ritmul lor intern, mereu capricios, ca un copil prea rasfatat ; iar busola pe care o tarai in fiecare zi se invartea cu un rost... era un ceas - busola cu care facusei senzatie printre colegele de la facultate (caci numai colege erau ... ).

Pe vremea aceea lumina de septembrie era calda si frunzele care cadeau, cadeau cu un rost, pentru ca exista cineva care sa le adune si sa le sorteze dupa culori si fome si marimi, cu rabdarea unui colectionar de timbre, sau de fluturi ce isi conserva cu grija micile cadavre ale unei pseudo-paduri pe duca - cea din chiar mijlocul orasului...

Pe vremea aceea pasul tau era inca departe si nu se putea auzi decat ecoul unor vremi demult apuse si totodata prezente in imediata apropiere, caci timpul povestii isi are ciclicitatea lui ritmica ...
Pe vremea aceea beam cafea la ibric, si bere la halba, fumam tigari ieftine si proaste, ne credeam prea-minunati ... prea-geniali ... prea-(ne)buni ... ne refugiam in coltul cel mai umbrit al salii de lectura sa ne luam la intrecere in aberatii cu artistii nebuni ai inceputului de secol XX ...
Pe vremea aceea mai aveam o mie de ani de trait si nici o umbra nu iti incununa privirile, caci priveai toti oamenii direct in fata ...
Pe vremea aceea rasul tau era molipsitor si din veselia ta se nastea veselia celor din jur...

vineri, 5 septembrie 2008

,,Insemnari de capatai” (,,Makura no sōshi” sau ,,Pillow book” asa cum a fost tradus titlul in momentul ecranizarii cartii) este, alaturi de vestitul ,,Genji monogatari” (,,Povestea lui Genji”) una dintre cele mai citite carti din literatura japoneza.
Desi opera nu poate fi incadrata intr-un gen anume - este parte jurnal, parte eseu, contine poezii, descrieri si enumerari simple de cuvinte-, este cea mai reprezentativa descriere a curtii imperiale din timpul Epocii de Aur din istoria Japoniei, si anume perioada 794-1183 cand capitala tarii se afla la Heian, Kyōto de astazi. Aceasta descriere este cu atat mai credibila cu cat Sei Shōnagon, a fost doamna de onoare a Imparatesei Sadako, sotia celui de-al saizeci si saselea suveran al Japoniei, Imparatul-copil Ichijō (,,shōnagon” inseamna ,,sfetnic mic”)
Continutul operei insa nu poate fi rezumat; Sei Shōnagon vorbeste despre tot: de la natura, la punctele de interes ale japonezilor, la calatorii, la relatiile de la curte, la preotii care in loc sa isi vada de ceremoniile lor aruncau priviri sirete in trasurile doamnelor, si pana la propriile ei ganduri( unele mai rusinoase pentru acea vreme, altele mai putin). Intr-un fragment adaugat dupa aparitia cartii in randul oamenilor, ea spune: ,,…insemnand toate ciudateniile si minunatiile cate mi-au trecut prin minte. Am ales tot ce mi-a placut in lume, tot ce mi-a parut mai frumos la oameni, am vorbit despre cantece si copaci, despre pasari si gaze”.
De mentionat este faptul ca Sei Shōnagon nu a vrut ca paginile scrise de ea sa fie citite de altcineva; a fost o intamplare nefericita dupa cum o considera ea, faptul ca i-au fost oarecum furate; din aceasta cauza, nu se poate vorbi in nici un fel despre cenzura anumitor idei, oricat de rusinoase sau sarcastice ar fi fost ele.
Desi aceste pagini au scandalizat pe cei care le-au citit atunci, ,,Insemnari de capatai” reprezinta o sursa de incredere pentru cei care vor sa-si aprofundeze cunostintele referitoare la poporul japonez, sau care sunt dimpotriva, numai curiosi in legatura cu acest popor considerat de multi ,,ciudat”.



















vineri, 29 august 2008

EDELWEISS


oder worüber ist die Rede... :)

joi, 14 august 2008

free hugs campaign


http://www.youtube.com/watch?v=vr3x_RRJdd4

nomen ist omen


Petru
(nume corespunzand gr. pétros si aram. kepha, cu intelesul de "piatra, stanca") se lamureste prin Evanghelie: "Iisus, privind la el [la Simon, fratele lui Andrei], i-a zis: Tu esti Simon, fiul Iona; tu te vei numi Chifa [Chefa] (ce se talcuieste: Petru)" (Ioan 1, 42; subl. n.). "Si Eu iti zic tie ca tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea, si portile iadului nu o vor birui" (Matei 16, 18 - loc invocat abuziv de catolici pentru fundamentarea "primatului papal", scaunul de la Roma fiind, prin traditie, "scaunul Sfantului Petru"). Fruntas al apostolilor (fiind cel mai in varsta dintre ei), Simon-Petru a fost martirizat sub imparatul Nero, pe colina Vaticanului, chiar in locul unde astazi se inalta marea bazilica San Pietro. La romani, Sf. Petru este prezent deopotriva in traditia folclorica (Sampetru) si in cea bisericeasca. Mostenit din latina populara in forma Chetru (Sanchetru, de la Sanctus Petrus), numele a fost reintrodus ulterior pe filiera greco-slava, formele lui romanesti cele mai raspandite fiind Petru, Patru si Petre (diminutive: Petrut, Patrut, Petrus, Patrus, Petrica, Petrisor etc.), cu femininul Petra (diminutive: Petruta, Patruta, Petrica s. a.). Numele mic Petru sta la originea multor nume de familie (dintre care unele au fost initial tot nume de botez: Petrea, Petrache, Patrascu etc.). Petroniu si Petronela (nume rare la noi, cu caracter neologic si livresc) n-au legatura etimologica cu numele grecesc al apostolului, ci provin din vechiul nume latin Petronius (de la petro, "berbec").

http://www.youtube.com/watch?v=LtNFQ7RJbaQ&feature=related

vineri, 25 iulie 2008

joi, 24 iulie 2008


http://www.youtube.com/watch?v=k9jYPtwCK4A&feature=related

Dezamblanzirea

(Nichita Stanescu )



De mult negru ma albisem
De mult soare ma-nnoptasem

De mult viu ma mult murisem

Din visare ma aflasem
Vino tu cu tine toata
Ca sa-ntruchipam o roata

Vino tu fara de tine

Ca sa fiu cu mine, mine

O rasai, rasai, rasai
Pe infernul meu, un rai

O ramai, ramai, ramai

Palma bate-mi-o in cui

Pe crucea de carne
Cand lumea adoarme.

the “w h ys”



and I wonder... there must be a reason
... why the sky is blue
... why the see is deep and the mountains high
... why the "world's a stage, and we are merely actors"
... why we are so small and so great, so fragile and so strong at the same time
... why the silence can be so deafening sometimes
... why we can be so easily blind and mute and deaf at the others' needs
... why we preech one thing, but practice the opposite
... why "one man's trash is another man's treasure"
... why little childrean are innocent

sâmbătă, 19 iulie 2008

Eclesiastul















VANITAS VANITATUM, OMNIA VANITAS - Desertaciunea desertaciunilor, totul este desertaciune

“Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub cer îşi are ceasul său: vreme este să te naşti şi vreme e să mori...vreme e să sădeşti şi vreme să smulgi ce ai crescut...vreme e să ucizi şi vreme să vindeci, vreme este să dărâmi şi vreme să zideşti, vreme e pentru lacrimi şi vreme pentru râs, vreme e pentru bocet şi vreme pentru joc, vreme e să împrăştii şi vreme să aduni, vreme e pentru îmbrățişare şi vreme pentru singurătate, vreme e să cauți dar şi vreme să pierzi, vreme să strângi şi vreme să spulberi, vreme să sfâşii şi vreme să îmbini, vreme să taci şi vreme să vorbeşti, vreme pentru iubire şi vreme pentru ură, vreme pentru luptă şi vreme pentru pace...”(Ecl.3,1-8)

joi, 29 mai 2008

intre[...]bare






spune-mi...
daca ai mai arunca o data zarul,
nu-i asa ca lucrurile n-ar putea sa iasa altfel decat acum?

http://youtube.com/watch?v=Furfjeove0M (Cantara, DEAD CAN DANCE)

"Think with the Senses - Feel with the Mind. Art in the Present Tense" (Venice Biennale, 2007)

praf de stele (vita de vie)


Am o chitara deschisa,
O foaie nescrisa, si..
Praf de stele...
Pe... hainele mele
Si incerc sa nu uit,
Sa nu vad,
Sa cobor dintre ele.


Am o bodega in fata,
Am un ghem de ata,si..
Praf de stele pe...
Urmele mele
Si incerc sa ma urc,
Sa nu uit,
Sa raman printre ele..


Spune-mi oare mai sti cum a fost,
Primul inceput,
Primul vis pierdut,
Spune-mi sti cate ne-au mai ramas...
Pana azi..


Am o vedere spre lume,
Un vis fara nume
Si... praf de stele..
Pe.. urmele mele...
Si incerc sa ma uit inapoi,
Sa vad soare sau ploi..


Am o povesteste citita,
O soapta zidita,si..
Praf de stele
pe..hainele mele
Si as vrea sa culeg...
Stopi de vant,
Sa-i arunc pe pamant...
Sa devina cuvant.


Spune-mi oare mai sti cum a fost,
Primul inceput
primul vis pierdut
Spune-mi sti cate ne-au mai ramas...
Pana azi..


Spune-mi oare mai sti cum a fost,
Primul pas gresit, primul reusit
Spune-mi, sti cate trepte-au ramas..
De urcat...


Oare mai sti cum a fost,
Primul inceput
Primul vis pierdut
Spune-mi, sti cate ne-au mai ramas..
Pana azi...


Spune-mi oare mai sti cum a fost,
Primul pas gresit, primul reusit
Spune-mi, stï cate trepte-au ramas..
De urcat...

luni, 26 mai 2008

Manic Monday


... another Monday when I find out I my lottery ticket was a fake one.
lottery – those illusions' sellers...
and yet, so close to winning ... one more number could have assured my inner tranquility and the proof of an outer superior protective eye... besides the material benefits, that I don't strongly resent :))) bad luck in gambling, good luck in love. thanks but no thanks... ;) It's much more a material Monday when senses peep at a certain awakening...

at the end of the day I gather the remains of the seconds, the minutes, the hours that passed during my Ulyssian journey throughout this Monday, this city, this life ...

... vanitas vanitatum ... patterns that have a certain repetitive frequency ... predictive actions and ideas and people ... deja vu ... morbid scents and my red aching skin ... I enter Stillness Street ... the tranquility of my home, my corner, my beer ... the parsley and lovage
borsch brings back home memories ... refreshing water pouring on my body ... disconnection ... oblivion ... night ... the end (of the day).

this Monday a child was brought into this world!!!

duminică, 25 mai 2008

Sunday taste

... time is what we need and time is what we lack, and time passes so quickly, that the mirror only - our quiet implacable observer - can objectively testify the truth of this passing and the reality (?!) of our existance...


but today time is melting away. i cannot feel its consistency. in fact, i don't know if i ever could. i always saw a raw of little girls that continue to live in me - where else could they possibly go? a set of those Russian Matrushka dolls, that never fight because they fit perfectly in the same pattern, long time ago designed ... i am dreaming my dreams that dream me like in a never-ending story...


joi, 1 mai 2008

Orbitor, M. Cartarescu (fragment)


"Mama era marea mea poarta de trecere. Realitatea mi-era pe atunci impenetrabila ca un perete multicolor: obiectele, oamenii, casele, curtile, salcamii, strazile cunoscute, vazute aievea sau in vis erau desenate, in doua dimensiuni, pe zidul care ma-nconjura, sferic, de peste tot. Singura mama, incastrata si ea-n zid, in altorelief, cu zambetul ei chinuit si ochii caprui de taranca, era moale, era penetrabila, de parca zidul ar fi avut acolo o decalcifiere si in locul crustei concave de var s-ar fi ivit treptat o pielita ce putea fi sfasiata. Doar prin dreptul mamei se putea iesi, asa cum iesim, in clipa mortii, prin locul din crestet, dintre patru oase-mbinate, ce ramane moale atata vreme. Mama era translucida ca un zgarci prin care patrundea in sfera mea o lumina de dimineata."... really enjoyed the fragment :) ...

sâmbătă, 19 aprilie 2008

cea mai frumoasa zi...



http://www.youtube.com/watch?v=yaUwrIyKiNk








Cea mai frumoasa zi - Alexandru Andries


Un fel de a mai lungi
Cea mai frumoasa zi
Ar fi daca m-ai putea minti
Ai da ceasul inapoi
Ai fierbe doua oua moi
Mi-ai spune ca-n casa suntem doar noi
Tacerea te-ar ajuta
Sa scapi de intrebarea mea
Din toate intrebarile
Cea mai grea

Cand seara s-ar face gri
Nu te-ai mai putea stapani
Din baie la telefon,ai vorbi
Cu glasul intunecat
Cu aerul imbufnat
Orice numai sa ma vezi plecat
si atunci te-ntreb
Mai stii?
Cea mai frumoasa zi
A fost la inceput
Cand nu ma puteai minti...

De ce iubim femeile (De ce iubim femeile - Mircea Cartarescu)

Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au fundul mare şi grăsuţ, pentru că au feţe cu tră­sături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinţi decenţi şi limbi de care nu ţi-e silă. Pentru că nu miros a transpiraţie sau a tutun prost şi nu asudă pe buza superioară. Pentru că le zâmbesc tuturor copiilor mici care trec pe lângă ele. Pentru că merg pe stradă drepte, cu capul sus, cu umerii traşi înapoi şi nu răspund privirii tale când le fixezi ca un maniac. Pen­tru că trec cu un curaj neaşteptat peste toate ser­vitutile anatomiei lor delicate. Pentru că în pat sunt îndrăzneţe şi inventive nu din perversi­tate, ci ca să-ţi arate că te iubesc. Pentru că fac toate treburile sâcâitoare şi mărunte din casă fără să se laude cu asta şi fără să ceară recunoş­tinţă. Pentru că nu citesc reviste porno şi nu navighează pe site-uri porno. Pentru că poar­tă tot soiul de zdrăngănele pe care şi le asor­tează la îmbrăcăminte după reguli complicate şi de neînţeles. Pentru că îşi desenează şi-şi pic­tează feţele cu atenţia concentrată a unui artist inspirat. Pentru că au obsesia pentru sub-ţirime-a lui Giacometti. Pentru că se trag din fetiţe. Pentru că-şi ojează unghiile de la picioa­re. Pentru că joacă şah, whist sau ping-pong fără sa le intereseze cine câştigă. Pentru că şofează prudent în maşini lustruite ca nişte bomboane, aşteptând să le admiri când sunt oprite la stop şi treci pe zebră prin faţa lor. Pentru că au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minţi. Pentru că au un fel de-a gândi care te scoate din minţi. Pentru că-ţi spun „te iubesc" exact atunci când te iubesc mai puţin, ca un fel de compensaţie. Pentru că nu se masturbează. Pentru că au din când în când mici suferinţe: o durere reumatică, o constipaţie, o bătătură, şi-atunci îţi dai seama deodată că femeile sunt oameni, oameni ca şi tine. Pentru că scriu fie extrem de delicat, colecţionând mici observa­ţii şi schiţând subtile nuanţe psihologice, fie brutal şi scatologic ca nu cumva să fie suspec­tate de literatură feminină. Pentru că sunt extra­ordinare cititoare, pentru care se scriu trei sfer­turi din poezia şi proza lumii. Pentru că le înnebuneşte „Angie" al Rolling-ilor. Pentru că le termină Cohen. Pentru că poartă un război total şi inexplicabil contra gândacilor de bucă­tărie. Pentru că până şi cea mai dură bussiness woman poartă chiloţi cu înduioşătoare flori­cele şi danteluţe. Pentru că e aşa de ciudat să-ntinzi la uscat, pe balcon, chiloţii femeii tale, nişte lucruşoare umede, negre, roşii şi albe, par­te satinate, parte aspre, mirându-te ce mici suprafeţe au de acoperit. Pentru că în filme nu fac duş niciodată înainte de-a face dragoste, dar numai în filme. Pentru că niciodată n-ajungi cu ele la un acord în privinţa frumuseţii altei fe­mei sau a altui bărbat. Pentru că iau viaţa în serios, pentru că par să creadă cu adevărat în realitate. Pentru că le interesează cu adevărat cine cu cine s-a mai cuplat dintre vedetele de televiziune. Pentru că ţin minte numele actri­ţelor şi actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru că dacă nu e supus nici unei hormonizări embrionul se dezvoltă întotdeau­na într-o femeie. Pentru că nu se gândesc cum să i-o tragă tipului drăguţ pe care-1 văd în tro­leibuz. Pentru că beau porcării ca Martini Oran­ge, Gin Tonic sau Vanilia Coke. Pentru că nu-ţi pun mâna pe fund decât în reclame. Pentru că nu le excită ideea de viol decât în mintea băr­baţilor. Pentru că sunt blonde, brune, roşcate, dulci, futeşe, calde, drăgălaşe, pentru că au de fiecare dată orgasm. Pentru că dacă n-au or­gasm nu îl mimează. Pentru că momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineaţă, când timp de o oră ronţăiţi biscuiţi şi puneţi ziua la cale. Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi, nici altceva. Pentru că din ele-am ie­şit şi-n ele ne-ntoarcem, şi mintea noastră se roteşte ca o planetă greoaie, mereu şi mereu, numai în jurul lor.

GIRL


http://www.youtube.com/watch?v=vMoEnTFVmbk&feature=related


Girl - Tori Amos (lyrics)

From in the shadow
She calls

And in the shadow
She finds a way
And in the shadow
She crawls
Clutching her faded photograph
My image under her thumb
Yes with a message for my heart
She's been everybody else's girl
Maybe one day she'll be her own
Everybody else's girl
Maybe one day she'll be her own

And in the doorway
They stay and laugh
As violins fill with water
Screams from the bluebells
Can't make them go away
We'll I'm not seventeen
But I've cuts on my knees
Falling down
As the winter takes one more cherry tree
Rushin' rivers thread so thin limitation
Dreams with the flying pigs turbid blue
And the drugstores too safe
In their coats
Anda in their do's

Yeah smother in our hearts
A pillow to my dots
One day maybe
One day
One day she'll be her own

And in the mist
There she rides
And castles are burning in my heart
And as I twist I hold tight
And I ride to work every morning
Wondering why
"Sit in the chair and be good now"
And become all that they told you
The white coats enter her room
And I'm callin' my baby
Callin' my baby
Callin' my baby
Callin' everybody else's girl
Maybe one day she'll be her own
abcdefghijklmnopqrssttuvwxyz

marți, 8 aprilie 2008

... in lipsa de creion...








... pentru ca o lipsa creaza o necesitate (vezi politica promovata de reclame... va lipseste un sampon bun pentru a scapa de matreata sau un detergent/credit/sot/soata/masina etc. pentru a rezolva problema - a se citi lipsa - imediata), am decis sa sparg pactul cu propriul meu conservatorism strans legat de o coala alba de hartie si de un creion bine ascutit, si sa imi expulsez/deversez/exterior-izes/exorcizez my haunting thoughts pe calea acum mai facil-moderna a "colii albe a compului", in care sistemul de delete e mult mai curat - fara stersaturi, foi rupte si aruncate.

... 2-10 2-10 2-10 si pentru ca e de exercitiu :):)