- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebari ai vrea sa-mi pui ?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni ?
Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca..., iar apoi tânjesc sa fie copii;
ca îsi pierd sanatatea pentru a face bani..., iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.
- Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul;
ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mâna si am stat tacuti un timp...
Apoi am întrebat:
- Ca parinte, care ar fi câteva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le învete copiii tai ?
- Sa învete ca dureaza doar câteva secunde sa deschida rani profunde în inima celor pe care îi iubesc...,
si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece ;
- Sa învete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin ;
- Sa învete ca exista oameni care îi iubesc dar, pur si simplu înca nu stiu sa-si exprime sentimentele ;
- Sa învete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada în mod diferit ;
- Sa învete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei însisi.
- Multumesc pentru timpul acordat..., am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, întotdeauna.
