Desi opera nu poate fi incadrata intr-un gen anume - este parte jurnal, parte eseu, contine poezii, descrieri si enumerari simple de cuvinte-, este cea mai reprezentativa descriere a curtii imperiale din timpul Epocii de Aur din istoria Japoniei, si anume perioada 794-1183 cand capitala tarii se afla la Heian, Kyōto de astazi. Aceasta descriere este cu atat mai credibila cu cat Sei Shōnagon, a fost doamna de onoare a Imparatesei Sadako, sotia celui de-al saizeci si saselea suveran al Japoniei, Imparatul-copil Ichijō (,,shōnagon” inseamna ,,sfetnic mic”)
Continutul operei insa nu poate fi rezumat; Sei Shōnagon vorbeste despre tot: de la natura, la punctele de interes ale japonezilor, la calatorii, la relatiile de la curte, la preotii care in loc sa isi vada de ceremoniile lor aruncau priviri sirete in trasurile doamnelor, si pana la propriile ei ganduri( unele mai rusinoase pentru acea vreme, altele mai putin). Intr-un fragment adaugat dupa aparitia cartii in randul oamenilor, ea spune: ,,…insemnand toate ciudateniile si minunatiile cate mi-au trecut prin minte. Am ales tot ce mi-a placut in lume, tot ce mi-a parut mai frumos la oameni, am vorbit despre cantece si copaci, despre pasari si gaze”.
De mentionat este faptul ca Sei Shōnagon nu a vrut ca paginile scrise de ea sa fie citite de altcineva; a fost o intamplare nefericita dupa cum o considera ea, faptul ca i-au fost oarecum furate; din aceasta cauza, nu se poate vorbi in nici un fel despre cenzura anumitor idei, oricat de rusinoase sau sarcastice ar fi fost ele.
Desi aceste pagini au scandalizat pe cei care le-au citit atunci, ,,Insemnari de capatai” reprezinta o sursa de incredere pentru cei care vor sa-si aprofundeze cunostintele referitoare la poporul japonez, sau care sunt dimpotriva, numai curiosi in legatura cu acest popor considerat de multi ,,ciudat”.
De mentionat este faptul ca Sei Shōnagon nu a vrut ca paginile scrise de ea sa fie citite de altcineva; a fost o intamplare nefericita dupa cum o considera ea, faptul ca i-au fost oarecum furate; din aceasta cauza, nu se poate vorbi in nici un fel despre cenzura anumitor idei, oricat de rusinoase sau sarcastice ar fi fost ele.
Desi aceste pagini au scandalizat pe cei care le-au citit atunci, ,,Insemnari de capatai” reprezinta o sursa de incredere pentru cei care vor sa-si aprofundeze cunostintele referitoare la poporul japonez, sau care sunt dimpotriva, numai curiosi in legatura cu acest popor considerat de multi ,,ciudat”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu